Departe de mine sa fiu un mare schior. Insa sunt entuziast, merg de fiecare data cu energie si mare drag si imi place sa cred ca progresez. In zilele in care m-am bucurat de partie si soare, am incercat o paralela cu lucrurile pe care le fac zilnic: strategie/ marketing si business/ antreprenoriat.
Mai jos, despre 3 elemente comune: invatare, intelgerea partiei si legatura dintre intentie si executia miscarilor.
1. Invatarea
Indiferent ce va vor spune schiorii si antreprenorii pur-sange, absolut totul se invata. Desigur ca e mult mai atractiv pentru cineva sa se creada unic si sa isi asume rezultatele in baza talentului nativ. Insa acestea sunt doar semnale de narcisism. In realitate, lucrurile nu stau chiar asa.
Sa luam schiul. Este simplu sa inveti inca de la inceput procedeele de baza corect. Cu cat sunt deprinse mai din tinerete, cu atat viitorul schior va putea construi mai bine pe aceasta fundatie. Daca eliminam exceptiile statistice (anti-talentele si geniile), pe curba lui Gauss, majoritatea va avea o evolutie ulterioara mult mai buna, daca invata corect inca de la inceput.
Rolul monitorului este decisiv in fiecare moment de invatare:
- In faza 1, de deprindere, te invata procedeele de baza si te ajuta sa depasesti momentele de nesiguranta. Fara monitor, ori apar deprinderile proaste, de care nu mai scapi, ori apare renuntarea. Cea mai nefericita varianta este sa te arunci singur cu capul inainte, fara sa intelegi in ce te bagi. Ai o mare sansa sa iti rupi picioarele.
- In faza 2, de progres, monitorul te ajuta sa evoluezi mult mai repede decat ceilalti si sa iti atingi nivelul optim. Majoritatea se opresc aici si pentru ei este suficient de bine.
- In faza 3, de excelenta, nu exista sportiv de top auto-didact. Pentru podium, crtica este echipa care rafineaza executia si lucreaza punctele slabe.
Pentru business sau antreprenoriat exista zona de invatare (scoli de afaceri, training) si zona de lucru la executia efectiva (coach, consultanti, agentii).
Ca in orice alta piata, exista solutii potrivite, solutii excelente, dar si mult balast. Rar un business bun are parteneri slabi. Risc sa spun ca fara parteneri din exterior, un business nu se poate dezvolta, intrucat va ramane limitat de talentului si bias-urile din interior.
Ca sa atac si preconceptia de “antreprenor care se naste“, pe cifre, fereastra optima de reusita in antrepenoriat incepe la 40 de ani si are varful la 50 de ani. Probabil atunci ajungem la suma corecta intre knowledge, maturitate, network, credibilitate si resurse.
Ai partnerii potriviti, care sa te ajute sa te dai mai bine cu business-ul? Sau crezi ca e suficient ce ai invatat pana azi sau ce poti invata singur?
2. Cum e partia? Cat de bine o cunosti?
Cele mai frumoase momente pe care le caut, sunt cele cu partia libera. Pot incerca lucruri noi, ma pot concentra mai usor pe ce am de facut, ma bucur de acele clipe. Atunci apar “momente magice”. In antiteza, o partie frumosa dar plina ochi, cu schiori care vin din toate directiile si cu coada la cablu, nu ma ajuta sa ma bucur de acea zi. Prefer o partie mai grea, imperfecta, insa neaglomerata.
Apoi o partie plina e mult mai periculoasa. Mereu va fi cineva care intra in panica, nu stapaneste schiurile si ii va mai lua si pe altii dupa el. Puteti vedea comportamentul asta si in piata, mai ales intr-o criza, cand incepe razboiul preturilor.
Asadar, cat de “libera” este piata in care operezi? Este o piata dificila, insa in care te poti bucura de libertate de miscare? Sau o piata in care apar sute de alte business-uri, intrucat e simplu de intrat? Cu cat barierele de intrare sunt mai ridicate (ex. knowledge, investitii), cu atat acea piata va fi mai profitabila pe termen lung (Hint: Porter Five Forces).
Drept urmare, incearca sa te diferentiezi nu doar in executie, dar incepand cu piata pe care o alegi si modul in care operezi in piata. Intr-o piata de rinoceri, fii o gazela. Intr-o piata de gazele, fii o girafa. (Hint: Avantajele Competitive si Selectia Naturala).
Apoi, cat de bine cunosti partia? Daca nu o cunosti, ideal te dai usor, sa ii intelegi capcanele. La fel, intr-o piata noua, pe care nu o stapanesti, nu mergi “totul sau nimic”, ci creezi un pilot. Inveti, iti asumi cateva greseli usoare pana sa ai pretentii de profitabilitate (Hint: Research).
3. Legatura dintre intentie si executie.
Poate cel mai fascinant fenomen este relatia dintre cele doua elemente. Daca ai inteligenta motrica, nu te uiti in schiuri, ci stai cu privirea acolo unde vrei sa ajungi si la ce se intampla pe partie. Nu te concetrezi pe damburi, executia o va face automat. Daca vrei sa treci printre doi copaci, te uiti printre cei doi copaci. Picioarele te vor urma. Daca insa te uiti atent la copac, ai o sansa mare sa il imbratisezi cu drag.
In schi si in sport in general, dihotomia este bine stabilita. Ochii si mintea stabilesc strategia si se concetreaza pe drum. Dupa suficient de mult exercitiu corpul asigura echilibrul si pune lucrurile pe directie, iar genunchii urmeaza calea.
In business, ideal ar fi acelasi lucru, insa se intampla extrem de rar. Top management-ul ar trebui sa fie concentrat pe strategie (unde se indreapta companie, conditii de piata), middle-mangement-ul ar trebui sa orienteaze si sa echilibreaze organizatia, iar executia sa vina in mod natural. (Hint: Yearly Strategic Plan).
Insa in practica, lucrurile stau aproape invers. Top managemnt-ul se uita la schiuri si la copaci, nu are vedere periferica, nu asculta middle management-ul si supervizeaza executia celor din front-line. Middle management-ul este scurcicuitat des. Intreaga presiune e pe front-line, in care nimeni nu are incredere si caruia ii lipseste autonomia in a prelua independent realitatea din teren (Hint: Micromanagement).
Nu intamplator, majoritatea companiilor sunt reactive, surpinse de ce apare in fata lor. Pentru ca nimeni nu e preocupat de ce va veni dupa urmatoarea schimbare de directie. Si nimeni nu se gandeste daca cristana poate fi executata de organizatie si cu ce costuri.
La final, cum aducem impreuna invatarea, cu partia si cu legatura dintre intentie si executie?
Ce e frumos in sport, este ca oamenii sunt mai rationali. Daca cuiva ii placea de Hermann Maier, nu era atat de nebun sa isi imagineze ca se poate da ca el. Prima saritoare ofera feedback-ul necesar. Insa in business idolatria e mult mai prezenta. Oamenii confunda intamplarea, oportunitatea de pe o piata si increderea in fortele proprii cu cunoasterea. Gerseala clasica de atribuire, dupa care multi isi rup gatul.
Din perspectiva mea, progresul in business are legatura cu invatarea. Iar cea mai puternica invatare, pleaca din reflexivitatea si self-awareness. Sa intelegi ca lucrurile pe care nu le cunosti despre tine, te vor impiedica sa evoluezi. Creierul te va proteja si iti va spune ca esti mai bun decat ceilalti, desi nu e cazul. Sau ca esti mai slab, ca sa impiedice un potential esec. O privire rationala din exterior te poate ajuta sa intelegi mai bine unde aflii.
Apoi cred ca e important sa te asculti. Aculta-ti executia. Daca nu te mai tin genunchii, de pomana iti doresti sa accelerezi pe coborare. Daca nu iti asculti middle-manegement-ul, organizatia nu va avea echilibru. Diferenta intre dorinta si putinta duce la accidentari. Iar strategia se leaga doar de ce poate executa organizatia, nu cu ce viseaza top-management-ul.
Documenteaza onest esecurile si reusitele. Aproape nimeni nu face asta. De ce ai cazut? De ce te-ai dat bine? Care este pattern-ul lor? Cum le poti repeta sau evita? Care este nivelul sustenabil al executiei? Cat de mult poti asuma ca vei progresa? Curba de regresie a executiei ofera nivelul operational al organizatie.
Nu in ultimul rand, investeste cu prioritate in leadership: casca (protejeaza dauna totala), ochelari (te ajuta sa vezi pe unde mergi) si in controlul executiei: clapari si legaturi. Si deprioritizeaza geaca cea noua, care e scumpa si arata bine pe partie, dar cam atat.
Partii cat mai libere si placute!